Acum un an și jumătate corporatistu’ afla că suferă de boală grea care avansa rapid.
Juristul de nici 40 de ani, triatlonist și priceput în nutriție sportivă, un obișnuit al munților care pe asfalt călărea mereu cu plăcere una dintre motociclete și biciclete, primea cu această ocazie un cartonaș roșu de la arbitrarul vieții.
Acest lucru însă nu l-a oprit. S-a luptat, s-a ridicat și împreună am continuat să batem poteci de munte, el grăbit ca întotdeauna și mereu reușind să facă schimb de numerele de telefon cu domnișoarele citite întâlnite la cabane.
A reușit să ne facă să credem că există miracole și că medicii se pot înșela.
Aseară însă a plecat dintre noi, cei pe care îi convinsese că va rămâne. A făcut-o, cum altfel, grăbit, fără să sufere și cu planuri de viitor în buzunar.
De când drumurile noastre s-au întâlnit acum mai bine de 6 ani am râs, am băut multe sticle de vin și că disecat cărți, am făcut geopolitică și filozofie și ne-am consiliat în deslușirea misterului feminin. Am scris pe corporatistul.ro și am mers pe munte. Am visat că putem schimba ceva în lumea asta.
Viața a avut însă alte planuri cu corporatistu’. L-a închis în școala de corecție pentru a învăța să găsească în el ceea ce el mereu căuta în alții.
Noi, cei care am avut privilegiul de a te cunoaște, ne vom aminti mereu de energia și optimismul tău incurabil, dar mai ales de inocența și entuziasmul adolescentin cu care ai reușit să treci prin viață până la final!