Eu sunt băiatul de care mă-ta ți-a zis să te ferești!

Vreau să îți imaginezi o zi obișnuită, în care după truda corporatistă te duci în Kaufland să îți cumperi avocado, lapte degresat și șampon cu chinină împotriva căderii părului.

Ești obosit și blazat și te învârti printre alți corporatiști obosiți și blazați ca tine. La un moment dat apar eu, sauvage, în salopetă stropită cu noroi, cu cizme de cauciuc proaspăt spălate în balta din fața intrării.

Sentimente confuze legate de o astfel de întâlnire? Reacția managerei (mi-am dat seama că e ea după cămașă albă, machiajul perfect și ecusonul purtat cu mândrie peste bustul generos) a fost una fără echivoc.

Până să mă vadă zâmbea amabil tuturor. Apoi zâmbetul i s-a schimbat în grimasă. S-a întors încet și s-a depărtat fără a-și trăda frica și dezgustul pentru muncitorul care îi întinase puritatea sanctuarului.

Odiseea mea a continuat. M-am oprit în fața unei vânzătoare.

– Bună ziua, vă pot deranja cu o întrebare? întreb politicos, cu un glas demn de un un intelectual de rasă.

Din păcate efectul nu a fost cel scontat. Dama a devenit defensivă și s-a pregătit pentru ce e mai rău. Iar eu nu am dezamăgit-o.

– Unde este vă rog raionul de vinuri?

– Mai în spate pe dreapta, răspunde ușurată să scape atât de ieftin de proletarul cauciucat.

Iau sticla, plătesc la casele automate și dau să ies grăbit; managera reapăruse și mă privea critic. Îi confirmam încă o dată clișeul bețivului din construcții.

– Luați și bonul dacă vreți să ieșiți, îmi strigă superior supraveghetoarea caselor automate.

– Poate nu mai vreau să plec, îi șoptesc complice.

A fost pentru prima oară când am stârnit un zâmbet larg pe chipul unei doamne din Balș. În sfârșit mă simțeam binevenit, ba chiar dorit, în oraș.

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.