Misoginismul deșănțat de care în multe rânduri am fost trimiși în pustie și la origini, ne confirmă dimensiunea cosmică a ipocriziei societății. Adorabilă ginta, așa o vedem din înaltul peluzei corporației.
Câteva săptămâni să fie decând, în raionul nostru s-au cuibărit citate panaceu alături de imagini idilice ursite de dudui, terapeute pare-se, în izmene, pardon, la început de drum tămăduitor de minți și suflete, însă la răscruce de pribegie și de perspective. Pentru că ne încântă să ieșim din șir, sau contondența, adică să vorbim pe șleau, desfacem un vin în așteptarea laudelor prin care suntem salutar trimiși în pustie și înapoi la baștină.
Dăm prin lături, aprindem candele și bețigașe parfumate că după ani la galere, tocit penițe și deschis cisterne cu vin de regulă prost, câteva au buchisit în câteva manuale descoperind lumina (din noi?), se erijează în tot ceea ce alții n-au (descoperit?). Doar sunt în tendințe. Mai ales că e facilă calificarea la locul de muncă, fix pe psihicul mutilat al funcțiilor de execuție a celor care sperăm noi, cei din redacție, să le umple buzunarele cabinetele și Zoom-ul.
Doamnelor, apreciem mult de tot încrederea acordată nouă, profanilor,iar pentru asta ne revanșăm cu un pont: pe aici lume-ai bine de tot forjată, s-ar putea să nu vă iasă; n-aveți cu cine.
Le încurajăm, totuși, pe amazoane ,să persevereze. Nu le strivim intenționat corola. Mai ales că ne inspiră. Dar nu vrem sa părem egoiști meschini, așa că dăm dovadă de altruism, chiar și compasiune, dorindu-le să poată pune un ghiocel, nu o cală, în sufletul unuia sau uneia sau a nehotărâtului sau nehotărâtei care, schimbându-se în urma terapiei, să miște și lumea. Noi am reușit doar să punem câteva cărămizi în neantul sarcofagului șubrezit al reactorului 4 de lângă Prîpeat.
Fotografia care ilustrează acest material apartine lui Angel Lopez și a fost preluată de pe Unsplash.