Domn, Domn să-nălțăm

Știi momentul ăla în care dai p-fară de fericire pentru că ești divorțat? Știu, sunt nenumărate… Dar totuși, e acela în care ajungi la serbarea de Crăciun a lui fii-ta, organizată la și de grădinița în care pompezi lunar cât o rată lunară pentru o vilă în Primăverii.

Ești singurul purtător de testicule într-o mare de dudui, făinuțe, pe care divinul falus (de aici și termenul fascinant) nu le-a mai vizitat. Automat și atitudinea ta contează, iar muierile simt că nu ești argat într-un anost mariaj.

Un nu foarte mare impediment la aceste doamne mămici full time și overtime constă în amnezie, uită că sunt FEMEI. Încă tinere! Și, spre exemplu, dacă ar lăsa și tații plozilor (puținele care mai stau lângă unul) să se ocupe de odor, s-ar putea pensa, și-ar îngriji nițel manichiura, nu ar umbla nepieptănate, plus alte administrative specifice le-ar face răpitoare nu doar atractive.

Le simt încordarea. Nu sunt tensionate pentru că țâncii urmează să gângure două strofe din Steaua sus răsare. Situația îmi vine mănușă, am panaceul la îndemână. Le captez atenția privindu-le prin ochi direct în suflet. Sunt năpăstuite, departe de efervescența apogeului feminității. Dar sunt dornice de-a fi salvate. Și, drăguțele, scot artileria grea: turtă dulce și brioșe îndulcite cu banane. Un vis în raport cu supa instant cu care sunt de câțiva ani atât de familiarizat! Cozonacul și covrigii pregătiți după rețete prietenoase cu vârsta copilașilor, dar mai ales modul în care-mi sunt prezentate și vârâte sub nas mă fac să mă îndrăgostesc de ele. Îmi și imaginez cum aș arăta în căminul lor, pentru serile de weekend în care micuții sunt la bunici sau la tată, înconjurat cu căldură de îmbrățișări tandre, artificii pe tavan, prosoape și așternuturi pufoase, hârtie igienică de calitate premium, veganuri atent pregătite. Și de sălbăticia doamnelor, ahh!

Nu mă las mai prejos, le povestesc degajat despre diferențele dintre Montessori și Waldorf. Plusez aruncându-mă în brațele lui Benjamin Perrier și Jesper Juul. Văzându-le hipnotizate arunc mănușa la soclul unui roșu intens franțuzesc, țigări fine (își permit luxul, nu mai alăptează) după o cină în doi departe de dispozitivele baby monitor.

Aplauzele frenetice îmi reamintesc pentru ce venisem de fapt. Mă dezmeticesc, serbarea s-a sfârșit. Cert e că am agenda plină până după 8 Martie, cu o recurență măcar săptămânală. Îmi îmbrățișez fiica și conchid mulțumind Universului pentru crearea acestei specii hibrid – Mama tânără a copilului încă mic. O iubesc!

La ceas ne noapte, cu palmele încrucișate sub ceafă, savurez acest festin pantagruelic așternut  à la longue. Însă o întrebare mă ține treaz: cu care dintre ele petrec Revelionul?

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Gabe Pierce și a fost preluată de Unsplash.

One comment

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.