Studenta și corporatistul. De la țară

Bucureștiul în prag de sărbători oferă prilej de vin fiert, turtă dulce artizanală, un anost târg în buricul târgului și, răzleț, apă caldă și căldură în instalațiile nedebranșate. Plus o primă de Crăciun suficientă pentru o cină sterilă!

Pe cai mari după un duș și o ciorbă de burtă, Oana din Sinești, termină zeama zămislită din piele moartă de pe călcâiele bătrânilor și mulți căței de usturoi în dumicați de pâine. E la masa alăturată. O privesc candid cum își înăbușă o râgâială, după care cu manșeta cămășii creponate își șterge și ultima umbră de ruj. E desăvârșită! Iar eu încrezător; tocmai am primit 150 lei primă de sărbători!

Nu-mi bombez pieptul. Nici măcar nu-i spun “păpușe”. Nu e loc de Camus, sport, Renaștere ori geografie. Iar zâmbetul îl etalez doar pentru a-mi masca hohote de râs. Îi sugerez elegant să-mi țină companie… Și, ulterior, la lumina lumânării. Într-un apartament cu centrală proprie și prosoape curate, la un vin mai mult decât Babanul servit lângă creveți în sos zingara și andive. Bonus un „ride” hibernal cu trotineta spre vastul paradis!

Invitația, de nerefuzat pentru multe nefericite, a fost primită cu o limbă dată peste dinții printre care firmiturile de pâine se cuibăriseră. Oana, drăguța, roșie ca para focului, apucă să-și aranjeze sutienul, părul, iar după bâlbâieli îndelungi … are un iubit pe care îl așteaptă în cămin.

Rămas în compania vinului îmi port gândul spre Consumatorul de suflete. Maticiuc poate surprinde contrastul fantastic între tabloid și realitate. Iar trăirile sale, cutremurătoare ori de neînțeles în profunzimea lor pentru societatea înregimentată în moralitatea plată, mă fac să conchid tern, așa cum face Hasherista când își concediază colegii: c’est la vie!

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui meriç tuna și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.