Corporația intră în spiritul Crăciunului

Câteva zile ne mai despart de sărbătoarea magică a Crăciunului. Este, așadar, momentul ca Corporația să își exprime încă o dată prețuirea pentru angajații ei.

Ca de fiecare dată, bugetul este minimalist, iar așteptările generoase. Spre deosebire de anul trecut însă, de data aceasta HR-ul este desemnat să implementeze această sarcină cultural-economică. Bonus, în ciuda faptului că suntem prinse până la gât în concedieri colective, așteptarea de la board este să fim recunoscătoare pentru oportunitate și să intrăm anticipat în spiritul Crăciunului.

Anul trecut chiar Office Manager-ul s-a ocupat de cadouri; domnișoara însă ne-a părăsit în vară pentru un rol de Personal Assistent al Directorului unei companii româno–libaneze. Cică prosperă acolo. Probabil că bustul generos și fața rotundă ca o lună au ajutat-o să aibă acces la întâlnirile de cel mai înalt nivel și … mă opresc, sunt în spiritul sărbătorilor și trebuie să fiu mai bună. Mai e și post.

Revenind la cadouri. Ca o hasheristă bună ce sunt, las la o parte teancul de dosare pentru AJOFM și încep să caut cadouri pentru prețioșii și puținii mei colegi rămași.

Ca să evităm discuțiile de anul trecut, îmi prezint lista în cadrul unui management meeting organizat pe Teams la care participă Directorul General și managerii de departament.

Încep prin a le prezenta o serie de stilouri și alte obiecte de scris, unele chiar din categoria lux, care, deși știu că nu vor fi folosite, reprezintă un gest elegant de prețuire.

– Peste buget domnișoară aud, și ecranul pe care scrie DG (Director General) se colorează. De unde atâția bani?! Ți-am zis că este un buget minimalist și că trebuie să te încadrezi în el.

– Da, dar nu mi-ați dat și suma exactă pentru angajat, ripostez neinspirată.

– Ei, lasă, vedem noi, ne mai gândim. Ce altceva mai ai?

Continui prezentarea cu un coș cadou compus din dulciuri și o sticlă de vin roșu.

– Inadmisibil! Aud din partea unui manager. Avem colegi care suferă de diabet. Cum am putea să le oferim dulciuri?

Corect. Ce-a fost în capul meu? Continui cu un coș cu fructe și o sticlă de vin roșu.

– Nu se poate! Aud un alt manager. Fructele sunt ok, sunt sănătoase, dar alcool?! Ce fel de mesaj trimitem angajaților? Că îi încurajăm să bea? Nu se poate!!!

Din nou, corect, nu vrem să oferim o sticlă de vin, deși suspectez că 80% din angajați sunt alcoolici cu acte în regulă după 2 ani de stat acasă… mă rog, băutori experimentați, cum se laudă pe rețelele sociale.

Parcurg lista de idei și elimin mental orice ar putea conține alcool sau mâncare de orice fel.

– Un set cadou cu o cană personalizată, o căciulă și un glob, anunț entuziasmată fiind sigură că de data aceasta nu pot exista probleme.

– Nu se poate! Cum adică o căciulă? Ionel este chel, încerci să spui că ar trebui să își ascundă boala? Alopecia e o boală, nu putem să râdem de el!

Ionel! Cum am uitat de Ionel cel Chel? Mea culpa! Tensiunea arterială îmi crește în timp ce lista devine tot mai scurtă.

– Abonamente la sală. 3 luni acoperite de companie. Inițial e liniște și am senzația că am nimerit Jack Pot, însă mă înșel. În câteva secunde ferestrele lui DG și a lui ML (manager de securitate IT) se aprind concomitent și cu greu înțeleg că:

1. Este peste buget (DG) și 2. Nu folosește nimeni abonamentul la sală. Vrem ca gestul nostru să fie apreciat de angajați, nu să fie unul strict formal.

Rămân fără idei și aproape am epuizat lista. Scot ultimul as din mânecă: un cadou versatil pe care îl poate folosi oricine, oricând – un voucher de cumpărături pe o platformă cu de toate.

Abia apuc să spun numele platformei, că Product Managerul începe să îmi explice cum oamenii nu vor să dea bani corporațiilor străine, că nu cumpără ei obiecte main stream, că trebuie să cumpărăm de la producătorii și distribuitorii locali, să susținem economia locală și micii producători. Ba mai mult, simplul fapt că m-am gândit la o asemenea prostie denotă că și eu sunt main stream și țin partea corporațiilor!

Strâng din dinți și las să se vadă o grimasă de zâmbet. Am vrut să îl întreb dacă oamenii știu că fix pentru o astfel de corporație lucrează și că susțin corporația diabolică zi de zi când vin la birou. Dar…. sunt în spiritul Crăciunului…. și mai e și post.

Am depus armele! Eu atât am putut, mă recunosc învinsă de argumentele lor solide împotriva a tot ce am găsit eu disponibil pe net… ba chiar sunt la un pas să renunț cu totul la proiect.

Intervine providențial Directorul General.

– Hai să le dăm bonuri cadou! Câte 25 lei pentru fiecare angajat. Hasheristo, sunt deductibile, da?

Nu apuc să răspund. Toate ferestrele se aprind și toți managerii ridică obiecții care mai de care mai solide. Aud doar repetându-se: e prea puțin.

DG nici nu aude. Peste toata hărmălaia, îmi dă indicații să fac comanda și să mă asigur că tichetele cadou (pe hârtie, că e mai ieftin) să ajungă la toată lumea până la finalul lunii ianuarie 2022. Le luăm din bugetul anului viitor, ca să iasă mai bine bugetul pe anul ăsta. Apoi închide.

Fără niciun cuvânt, toate ferestrele se închid una câte una. Închid și eu call-ul, îmi aprind o țigară și mai pun o cană mare de cafea.

Aș vrea să meditez pe marginea acestui pseudo-exercițiu de imagine, dar din greșeală am deschis mailul. 34 de mesaje necitite. Inspir adânc și mă apuc de treabă.

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Marek Levak și a fost preluată de pe Pexels.

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.