În lumina reflectoarelor proaste

Împreună cu alți derbedei, cei mai mulți veniți de pe la țară pentru 50 lei, un sandwich și o cafea, așteptăm testarea. În funcție de rezultatul ei, urmează să intrăm în platoul unei televiziuni îndoielnice pentru un circ ieftin, această supapă de după-amiază pentru cei mai naivi dintre noi.

Trecem testul cu brio (diseară ieșim la terasă cu rezultatul la purtător!) și intrăm la machiaj. Adică într-o camera obscură. Cărători de testosteron, mai puțin spre deloc obișnuiți cu glamour-ul, asistăm cu gura căscată. Spoieli, retușuri, pudre (serios aplicate în cazul meu) … întrebări: la ce emisiune suntem? Ăsta nu-i postul cutare, nu? Și alte enigme serioase, însă luate în balon de machieuze.

Plictisiți de-a binelea, intrăm pe rând pe PornHub, Tinder și Academic Singles. Imediat spiritul emisiunii fenomen ne prinde. Glumele sunt grobiene, vociferăm, ne dăm în stambă în culise, mai puțin să ciupim de fund argatele postului. Iar pentru asta primim încurajări: aveți atitudinea perfectă, faceți show! Acest îndemn ne readuce la realitate. Triști din fire, savurăm doar durerea, întristarea, suspinul. Drama! E evident că nu cadrăm cu decorul. Poate doar dacă bem ceva (mai mult).

Peste două ceasuri așteptăm în anticameră finalul filmărilor altui show excepțional. De la ăsta se scurg spre ieșire cei aflați la apusul vieții, însă cu aliură de docți și semidocți. Poate au participat la vreo confruntare între Liiceanu, Patapievici și Pleșu. Nu e important, contează doar cât au primit, se tot întreabă junii.

Intrați în platou, suntem instruiți, așezați în funcție de cromatica hainelor, înălțime și alte repere știute doar de duduile general care ne trasează direcții onopatopeice, cu degetul. Stăm și în gradene, printre camere multe, lumini, oglinzi, schele, pupitre, cabluri și o armată de lucrători ai postului, timp în care parcurgem clasamentul pandemic, punem pronosticuri, iar după morbidele informații începem să glumim alături de sportivi, profesori, cadre medicale, casnici, strungari, bogați și săraci. Împărtășim experiențe, ne destindem. Interacționam îndeaproape … nu distanțați fizic ori social.

Creionăm, în culise, un tablou destul de vast, foarte frumos, din culisele fiecăruia. Și constatăm cât de mică-i lumea, începem să ne cunoaștem. Doar operatorul ne strică vioiciunea, încep filmările.

În prim-plan sunt invitații speciali, urmăm noi însoțitorii, iar pe fundal se agită mulțimea frenetică, bine dirijată de patru circari care la fiecare câteva cuvinte ale prezentatorilor strunesc aplaudacii făcându-le semene frenetic.

Constatăm, după aproape patru ceasuri de filmări că mare lucru nu poate fi tăiat la montaj. Vocabularul subțire, glumele, insinuările cu tentă sexuală și toată superficialitatea amfitrionilor nu poate fi suplinită în vreun fel. Oricum nu-i nevoie, emisiunea duduie pe segmentul ei.

Plecăm spre redacție cu gândul la rozeul pus de ieri la rece. Și cu gândul la cei 20.000 EUR pe care îi vom achita dacă nu păstrăm confidențialitatea tuturor informațiilor primite.

Fotografia care ilustrează acest text aparține lui Jose Antonio Gallego Vázquez si a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.