Incluziune și Diversitate

Liberté, égalité, fraternité” (Maximilien Robespierre, 1790) e depășit. Cele 3 cuvinte franceze sunt înlocuite azi cu 2 englezești americane „Inclusion and Diversity”.

Primul concept, cel franțuzesc, avea drept instrument de implementare ghilotina. Nu erai cu poporul, ți se oferea imediat oportunitatea decapitării rapide.

Timpul a trecut, iar execuțiile publice prin decapitare au devenit demodate. La fel și limba franceză. Așa că pe lângă noul vechi ideal – Inclusion and Diversity – a fost dezvoltat un nou instrument coercitiv: corectitudinea politică.

Azi, orice HR-istă care speră să își crească salariul urmează cursuri de Incluziune și Diversitate; dacă e ambițioasă, face și modulul de non-discriminare.

Pe lângă teoria salvatului planetei, ți se oferă oportunitatea unei autocritici proletare vis-a-vis de inegalitatea raportului femei-bărbați în Corporație, despre slaba reprezentare a tuturor religiilor printre angajați, despre ponderea inegală a diferitelor rase și despre numărul nesatisfăcător de angajați cu dizabilități.

În România nu prea avem multe rase sau religii. Așa că ne concentrăm pe dizabilității. O demonstrează noul trend de pe LinkedIn, respectiv promovarea noii secțiuni de Resurse Umane cu Dizabilități din fiecare Corporație care se respectă.

Dacă mergi mai greu sau dacă ai deficiențe de auz sau vorbire ești angajat rapid; pe lângă subvențiile primite de la Stat și loialitatea peste medie față de Corporație, dă al naibii de bine la PR să ai un coleg sub medie la capitolul viteză de reacție sau comunicare.

Aștept cu interes momentul în care acest concept de Incluziune și Diversitate va fi extins de facto și la criterii de vârstă. Mai pe românește, să văd în Corporații o pondere mai consistentă de angajați peste 45 de ani, adică persoane mai greu adaptabile, care vor salarii mai mari pentru a-și plăti ratele la bancă și nu pot rămâne peste program pentru că trebuie să își ia copiii de la after-school.

În acea zi mă voi simți mai safe. Voi știi că nu va mai comenta nimeni când mă uită Dumnezeu la țigară pe balcon. Un supraponderal blazat și chelios în clădirea de sticlă ar fi dovada vie că Corporația acționează, nu face doar PR!

Poza care ilustrează acest material aparține lui Sushil Nash și a fot publicată prima oară pe Unsplash.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.