Săptămâna Patimilor pentru noi, corporatriștii

Duduile de la conta`, aflate în pragul celei de-a treia tinereți, care încă se coafează lob layerd (rebelele) sau permanent (conservatoarele), șușotesc la matineu despre inerentul trăbăluit din Săptămâna Mare. Prind din zbor că luni spală rufe, marți e despre ceva legat de parabola celor zece fecioare, în timp ce miercurea îmi atrage atenția – pomenirea femeii păcătoase!

Mai puțin atractive îmi sunt restul zilelor săptămânii. În ordine cronologică tănticile economiste înșiră la țigară Cina cea de Taină, ziua durerilor și ultima zi de post dinaintea festinului pantagruelic: ouă roșii („cel puțin un coafrag”), ciuperci cu maioneză și pască. Pentru prânz aștern ciorbă de miel, drob de miel și friptură la cuptor, exact!, de miel; stropite abundent cu vinul de casă asezonat cu eternul cozonac bine dospit. Le ignor, dar apreciez că la cina suprapusă cu prânzul vor încinge linia 112 pentru a desăvârși o altă zi a patimilor.

Noi ăștia, născuți alaltăieri, tratăm ultima turnantă după posibilități oricum puține, date atât de educație (lipsa ei), cât și de financiar – anu` ăsta iepurașul corporatist ne-a livrat o felicitare semnată de CEO și oculta BOA.

Darius (arhivarul) și Cornel (arhivistul) petrec la Ionuț (omul bun la toate care nu excelează la nimic). Gazda a cumpărat două shaorma picante amestec cu de toate, de la Socului Kebap, ouă multicolore din galantarul de la Mega, Birra Moretti Blade 8 L – e sărbătoare, ce Dumnezeu! Vor lua lumină în cadrul unui turneu de fotbal găzduit de consola PS4, recent primită de Paști, în avans, de Ionuț de la părinții săi iubitori.

Colegele din Call Center, majoritatea studente, visează și anu` ăsta la o exotică ieșire lungă, de măcar nouă zile, în Maldive. Alături de verosimila combinație dintre Sébastien Chabal, Paul Newman, George Clooney, James Dean. Pardon, uitasem că-s crude, rectific: Dorian Popa, Justin Timberlake, Liviu Vârciu și Justin Bieber, ei sunt etalonul lor. Dar tot acasă vor ciocni. În Ineleț, 7 Case și, orășencele, în Caracal prind sărbătoarea Paștilor.

IT-iștii, bobocii nu ștabii, o vor arde în Ground Zero, mecca berăriilor. Au închiriat-o pe sub mână, pandemia i-a mânat spre necuratu` chiar de Înviere. Se vor delecta în faza incipientă cu Morning Glory – Ipa și Easy Rider. Vor sfârși cu o simfonie, sexuală pentru ei: Imperial Fuck, Split the Pot și, andante, andante, Black Hole. Clar că după o asemenea orgie mă voi baza pe ei abia după Ziua Copilului.

Middle management-ul își permite o veritabilă duminică în familie, ca pe vremuri. Masa înbelșugată va fi străjuită de neamul pestriț, minus sora cea mare. Ea s-a emancipat imediat după ’90. La început a cules căpșuni în Almonte și a spălat vase la Roma. Acum s-a ajuns. De zece ani îngrijește un conte în Toscana, prilej cu care și-a renegat sorgintea și bruma de limbă română.  

Eu, corporatist cu ștate vechi, trăind mult prin prisma hazardului, am început să observ viața, alterând trăirile. Iar Învierea Domnului se întrevede în consecință. Voi estompa clipa și voi da frâu minții – această mașinărie formidabilă a cărei manual de utilizare nu-l însușesc sub nicio formă. Gândurile mă vor acompania într-o solitudine glacială.

Se ițesc patru zile, libere cică, prilej de sărbătoare pentru cei mai mulți – și pentru ăia de care fac mișto, în care vinul, țigările și toate viciile posibile vor dansa cu deziluziile. În ale parenting-ului, eșecul personal întins pe vaste paliere ale vieții și, deloc de neglijat, cel profesional.

Telefonul deschis nu va suna, iar cei patru pereți ai garsonierei, construiți cu trudă, tocmai pentru a-mi conferi protecție, vor deveni temniță. Voi petrece eu cu mine. Totuși, am muzică și cărți la discreție.

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Gregory Hayes și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.