Portret de corporatistă după 40

Laura are puțin peste 40. Deși are un soț și un copil, Corporația este cea care i-a fost adevărata familie. Până acum.

Încă de la început s-a remarcat prin punctualitate și disponibilitate. În cazul ei overtime-ul a căpătat valențe noi, sinonime cu permanența.

Validările permanente, sub forma unor evaluări mereu pozitive și a unor cvasi-promovări asezonate cu creșteri salariale, au ținut-o mulțumită și motivată. Dar mai ales ocupată.

Copilul s-a obișnuit repede cu absenteismul ei. Deși în teorie petreceau destul timp împreună, mami muncea mereu. 8 ore în clădirea de sticlă și câteva ore de acasă, neratând niciun telefon primit. Și nu erau puține.

Mai greu i-a fost soțului să accepte că nu mai avea o soție. A încercat o vreme să o aștepte cu cina pregătită și șampania la rece, sperând că poate în seara aceea vor reuși să stea de vorbă. După un an de încercări sterile menite să îi capteze atenția, a abandonat.

S-a obișnuit cu ea vorbind la telefon, cu vasele lăsate murdare în chiuvetă și cu gătitul mâncării pe care el însuși o cumpărare în drum spre casă. Întorsul acasă de la serviciu a devenit mai lung decât dusul la job.

Noua familie, adaptată realităților corporatiste, a început să funcționeze în noua paradigmă – totul pentru o evaluare bună și o creștere salarială periodică.

Până ieri. Ieri a fost prima oară când Laura nu a mai primit promovarea pentru care muncise atât de mult. A fost un șoc. Nici măcar nu a mai întrebat care au fost motivele care au condus la această decizie.

Ieri Laura a înțeles că disciplina și munca nu sunt suficiente pentru a promova. Ieri a înțeles că există și alte motive, politice, care te fac să urci pe lunga scară a ierarhiei corporației. Ieri s-a gândit pentru prima oară că overtime-ul nu a dus decât la neglijarea gratuită a familiei.

Azi este prima zi din restul vieții ei. Azi este ziua în care Laura începe să coboare scara Corporației sau, mai elegant, să înceapă promovarea pe orizontală.

A meritat? Probabil că nu. Laura însă este norocoasă. A apucat să facă un copil și nu are (încă) un divorț la activ. Câte corporatiste vor fi de norocoase ca Laura dacă urmează același drum?

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Inja Pavlić și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.