De pe Terasa Obor

Într-o lume tot mai polarizată financiar și cultural, există un loc unde toți devenim egali, indiferent de vârstă sau ocupație: la coadă la mici pe Terasa Obor.

Locul este o agora care reușește piețari, hipsteri în căutare de Like-uri pe Insta și Share Location spectaculoase, ultrașii lui Dinamo, dar și intelectuali care vor să rămână în contact nemijlocit cu poporul (exemple Vasile Ernu sau răposatul Andrei Gheorghe).

Merită menționat aici un alt client fidel al terasei, antropologul Dinu Guțu, care prin teza sa de doctorat Ultimii oameni. Etnografia unei Peluze, din 2015, reușește să pună sub lumina reflectoarelor o categorie de oameni stigmatizați de societate – Ultrașii.

Ca o mică paranteză, reprezentative pentru această teză de doctorat mi se par cuvintele lui Vasile Ernu:

„Iată povestea «noilor rebeli fără cauză». Plictisiți și cinici, căutând confuz ultima sursă de motivare nu pentru a trăi, ci pentru a supraviețui într-o lume tot mai vlăguită și lipsită de sens. «Rebeliunea» care le mai dă sens este de fapt un refugiu în lucrurile mărunte de zi cu zi. Singura poveste mare care le-a mai rămas, singura insulă unde mai există viață, este galeria de fotbal. Un fotbal care trăiește și el din amintirea vremurilor de glorie. Volumul este o frescă succintă a unei societăți și a unei generații în derivă care caută să se salveze, caută un loc de refugiu și sens.”

Vasile Ernu

Ante-pandemie, corporatiștii au început să frecventeze în număr tot mai mare acest loc din care te întorceai acasă afumat de la mirosul de mici și bere, ba chiar și cu hainele pătate de muștar și grăsime picurată din micii zemoși.

Pandemia, sau mai precis agorafobia, a schimbat însă publicul terasei. Corporatiștii fricoșii de locurile publice (excepție notabilă fiind pârtiile de schi) s-au rărit; ceilalți, adică noi, cei care ne înghesuim zilnic în STB și Metrorex, am rămas, făcând terasa neîncăpătoare.

Pe Terasa Obor nu contează cum arăți sau cum miroși. Există numai oameni care își cumpără pe câțiva lei câteva minute de liniște și desfătare. Există numai bucuria de a găsi o masă liberă.

În mijlocul acestei lumi pestrițe semnele de întrebare legate de propria importanță sau propriul succes dispar. Pe Terasa Obor există numai micul, muștarul și berea, care îți ostoiesc pofta de viață.

Gurile sunt pline. Nu prea se aud multe cuvinte. Primează onomatopeele și râsetele celor de la mese.

Datorită acestor lucruri Terasa Obor livrează servicii comunitare esențiale. Micul zemos de 3 lei, chifla de 50 de bani și berea între 5 la 7 lei sunt hrană pentru suflet.

În acest colț de rai, ultrașii își beau berea discret într-un colț și își privesc sobru oaspeții. Par a se simți bine când mesenii se simt bine.

În weekend Oborul se trezește la viață. Precupeți și precupețe, față în față cu cei care caută marfă proaspătă, negociază aprins zarzavaturi, ouă, brânză, carne și articole de pescuit.

Coada la mici ocupă toată strada până în parcare. Televiziunile în căutare de senzațional filmează curajul pofticioșilor de mici care par a nu se teme de mai multă apropierea socială.

Poliția, omniprezentă le (re)amintește tuturor că trebuie să porte mască dacă nu au un mic, o țigară sau o bere în gură. Pe Terasa Obor ești însă în siguranță. Poți lăsa masca deoparte și bea și mânca liniștit.

Locul acesta este o opțiune solidă atunci când vrei să seduci o corporatistă care din cauza pandemiei nu a mai încercat de mult epilatul lung. Decorul și atmosfera sunt diferite de Băneasa Shopping Center. Călăuzită de brațul tău prin forfota pieței, te va privi la fel ca pe un ghid montan care o expune, dar o și salvează, de pericolul înălțimilor. 

Dacă vrei să-ți savurezi prada în aceiași zi, ia niște ingrediente de-o salată din piață (roșii / leurdă / salată verde, ridichi și ceapă verde) și niște brânză, du-o acasă, desfă o sticlă de roze mai de Doamne ajută și dă-i să mănânce bio înainte sau după ce ați dezbătut la orizontală promenada prin Obor.

Deja simt că ți-am trezit interesul. Dă un Like paginii lor de Facebook. Așa vei putea gusta virtual din fumul terasei. De administrarea ei se ocupă Adrian Rebenciuc, managerul terasei.

Sportiv, absolvent de Geografie, dar mai ales dinamovist, Adrian a făcut din această pagină de Facebook un fenomen. Meme-uri neaoșe, amestecate cu filmulețe în care sfârâie micii, te ajută digital să îți amintești că există și o altă viață în spatele KPI-urilor, dincolo de pereții de sticlă, după overtime.  

Însă cel mai impresionant Adrian este în viața reală. Cele două mari iubiri din viața lui – Dinamo și Terasa Obor – fac din el un interlocutor spumos, cu multe povești hipnotizante la purtător.  

În weekend este tot timpul ocupat cu întreținerea VIP-urilor care vizitează terasa. A apuca să stai de vorbă cu el atrage priviri invidioase din partea muritorilor de rând.

Timp de 10 ani și-a pus amprenta asupra locului. Mesaje inspirate sau culoare la propriu și la figurat terasei. Începând din acest an, cu ocazie Sfântului Valentin, de tavanul terasei au început să atârne desuuri donate de binevoitoare care au vizitat localul. Faptul că fostele purtătoare de dantele aveau mărimi și forme diferite îmi e confirmat de Adrian. Mi-a mărturisit că pentru a putea conserva simțul măsurii cupelor de la sutien trebuie să îl controlezi des.

Terasa Obor rezistă. Dinamo rezistă. Gică Petrescu nu se demodează. Iar Redacția Corporatistul a prins gustul acestor documentări la firul ierbii.

One comment

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.