Prima întâlnire

Privesc ceasu`, pulsul îmi crește. Mai e pân` la  ora stabilită, da-i timpul să mă ferchezuiesc. Urmează primul date față către față din ultimii doi ani; sunt foarte emoționat.

Șifonierul nu s-a îmbogățit cu nimic în timpul pandemiei. În schimb, pantofii s-au întărit. Nici cămașa aia de duminică nu mai e chiar nouă; o nuanță gălbuie a luat locul albului odată imaculat. Velurii, cândva singurii pantaloni mai acătării, sunt răriți, iar puloverul scămoșat. Doar geaca de blug e țiplă. N-am oricum alternativă, mă îmbrac cu ce am.

Locația, Spring Timeul din cocheta Florească, e departe. Purced, per pedes, cu-n ceas înainte. Chiar dacă ajung și transpirat, nu doar ponosit, salvez astfel banii de pe Uber pentru două doze de bere.

Mă relaxez doar după ce domnița își face prezența. Nici ea nu pare că s-a mai întâlnit cu sexul opus din vremuri imemoriale. Helanca îi maschează bine lipsa interacțiunii cu ustensilele cosmetice, colanții îi subțiază picioarele puse astfel în valoare, iar unghile deja au crescut suficient încât să fie într-o simetrie perfectă – jumătate vopsite/aplicate, jumătate crescute aiurea. Chiar și machiajul, neîndemânatic, trece lejer drept detaliu. 

Depășim rapid și stângăciile inerente primei întâlnirii în afara online-ului după primele pahare cu bere. Știam deja că suntem omologi în Call Center-uri, dar nu știam că suntem și vecini de corporație, în Pipera. Folosim chiar același tramvai – Linia 16.

La felul principal ne împreunăm palmele, elegant strecurate printre platoul Falafel, Shaorma de pui la farfurie și pasta de ardei iute Harissa. O simfonie de mirosuri amețitoare abundă în jurul privirilor noastre radiante, pline de candoare.

Ca un cavaler desăvârșit achit nota. După achiziția detergenților zilele trecute, lăsasem pe cardul de bonuri de masă suficient cât să acopăr și acest prânz idilic. Câțiva pași agale, optimi pentru digestie, se transformă în ditai rondul Lacului Herăstrău. Scurtul popas prilejuit de mâncatul porumbului copt și împărțirea pe din două a unei sticle cu apă la 0,5 ne redă suflul.

În dreptul teraselor de fițe de pe malul lacului strâmbăm din nas. Sunt aici niște petreceri, Doamne! Desigur, bălim nu sunt de nasul nostru, nu ne putem coborî la acest nivel. Suntem onești, muncitori, demni; nu paria societăți. Doar amețitele și mafioții se mai scălămbăie p-aci.  

Siguri pe noi, dar nu suficienți … continuăm la mine. După alte trei ore de mers pe jos spre casă și-un FRJ (Fetească Regală de Jidvei, pentru necunoscători) ne-am desfătat cu Vocea României și, ulterior, săruturi pătimașe. Sex, pardon, dragoste vom face când sentimentele reciproce vor acapara instinctele.

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Willow Kaii și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.