Am învins!

La adresa redacției a sosit dimineață o solicitare frumos împachetată, parfumată bine de tot – ceva ieftin, strident, prin care sunt îndrumat candid să fiu mai puțin contondent cu diferențele dintre sexe. Mai mult, sunt ghidat către aplicații cu ajutorul cărora “bărbații de succes întâlnesc femei frumoase”. Apreciez complimentul.

Excepțională sintagma! Chiar teribilă! Misoginul din mine Bărbatul de succes e trimis la femei. Care trebuie să fie (doar!) frumoase. Punct.

Mă afund în scaun cu privirea ațintită asupra foii și a creionului. Nu pot scrie, gându-mi zboară la AGA de mai ieri, ținută de o altă organizație în care sunt implicat part-time. Am terminat-o puțin cam tumefiat, dar împăcat.

Ceea ce a fost cândva iubire s-a transformat în ceva mercantil, poate mercenariat. Îmi voi acorda răgaz pentru a rumega. N-ar fi rău să revăd Filantropica și I care a lot.

Mai aprind o țigaretă, privesc peste umăr…

Iată că după mai bine de 31 ani sunt, în sfârșit, aidoma lui Mircea Dinescu. Poetul, transfigurat, exclama: Am învins! Momentul meu de glorie este rodul a fix ceea ce-am semănat. Naivitate. Orizontul s-a cristalizat, iar pe soclul bine clădit tronează doar (tele)muncă.

Colac peste pupăză, tocmai am solicitat managerului din organizația care-mi plătește o leafă să pot lucra și-n weekend. Prilejul a fost, în sfârșit, optim pentru a mă pricopsi cu primul compliment. După două decade secetoase. L-am înrămat:

Sunt încrezător că atitudinea ta ne va ajuta să construim. Curajul, răbdarea, încrederea, perseverența și solidaritatea de care dai dovadă sunt cheile simplificării. Te încurajez să cauți în continuare soluții simple în orice situație, să renunți la perfecționism și să-ți dai șansa să înveți inclusiv din greșeli. Anticipez, fără pripă însă, că-ți pot mulțumii pentru ceea ce urmează.

Odată agățat tabloul la loc de cinste, mă pot ocupa de Hygge și Lykke – le donez unui amic anticar, nu mai am nevoie de ele. Oricum mi-au provocat migrene serioase. Nici Marie Kondo n-a avut vreun succes.

Pe linie paternă zero pe linie. Am înțeles că nu-s făcut pentru a fi tată după primele pagini ale abecedarului ouat de Benjamin Perrier – Ghid pentru un viitor super tată.

N-am ars etapele, iar Sri Sri Ravi Shankar mi-a cauzat alte traume. Know Your Child n-a făcut decât să-mi releve că nu mă cunosc pe mine însumi. Despre plod? Un non sens. Am renunțat la a-mi bate capul după ce-am închis alte și alte coperți ce conțineau compilații de trebuie, acest sfâșietor prefix la orice. Partener și tată a fost cântecul de lebădă.

Am agățat în cui și datingul, după ce-am pus în dificultate mai multe femei. S-au simțit inconfortabil când ne-am întâlnit am interacționat față către față. Online-ul le venea mănușă.

Academic Singles, ultimul bastion, n-a reușit să-mi faciliteze întâlniri online bazate pe teste de personalitate. Bipolaritatea mea le-a dat bătăi de cap, iar stările anxioase pe care le alternez metronomic nu rezonau cu cele ale damelor disponibile – riscam conflicte violente chiar și-n cele cinci minute arhisuficiente pentru consumarea actului sexual.

Mi-am făcut abonament la câteva platforme de trainig și coaching. Le voi savura noaptea în detrimentul somnului. Restul timpului îl dedic stindardului corporației. Abia aștept! De-acum am prilejul, at last!, să mă desăvrșesc prin muncă, după ani de pribegit prin pustiul vieții.

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Sam Moqadam și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.