Și el și-a depășit limitele!

Mănânc cea mai bună zacuscă din viața mea. Este făcută de un (fost) director, middle management. Ani de zile, vreo cinșpe`, a slujit ocultei mondiale; corporatist sadea, ce mai?!

Micro-afacerea lui culinară a apărut după (încă) o investiție de câteva mii lei în obținerea categoriile de conducere A+C+D+E. Nu și-a pierdut abilitățile în materie de multitasking.

Au apus timpurile în care viața fu bună, generoasă cu eroul nostru. Banii îi permiteau să își țină nevasta acasă (doar) pentru a-i crește odorul. Bonusurile și diurnele s-au dus pe casă, mașină, vacanțele anuale de la băi ori Mănăstirile Bucovinene, mai târziu și Thassos-ul, păpică de calitate și ce s-o fi ițit la orizontu’ unuia care muncea de dimineață până-n seară pentru atingerea KPI-urilor. Doar că de vreo zece ani încoace salariul a fost foarte puțin primenit. Factor agravant, copilul a devenit adolescent(ă) cu nevoi specifice.

Ce faci când corporația te încurajează să pleci de bunăvoie prin înghețarea venitului timp de 10 ani? Iei in calcul să devii șofer de tir plătit cu salariul minim pe economie, dar cu venit de 2.000 Euro din pricina diurnei.

După care, din cauza pensiei și a asigurării medicale private, alegi să rămâi și să îți completezi veniturile cu comercializarea zacuscăi home made și alte conserve manufacturate. Repet, cea mai bună zacuscă mâncată de mine până acum.

Corporația te vrea sub 35; nu-i mai ai demult. Te vrea fresh. Te vrea harnic. Te vrea ieftin. Cu experiență. Iată cum apar șoferii de tir și preparatele culinare artizanale.

Corporația este un malaxor de talente. Te ajută să îți ajustezi visele la realități mai pragmatice. După care primești evaluării proaste pe motiv că nu ai suficient de multă inițiativă și dinamism.

Poza care ilustrează acest aparține lui Zac Durant și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.