Realități diferite

Este indubitabil că am un je ne sais quoi al meu când vine vorba de domnișoare corporatiste. Cele 120 kilograme, chelia, etatea și jovialitatea mea le fac să mă considere un eunuc inofensiv, căruia i se pot confesa în voie.

Este și cazul junei de la HR, care veghează la binele nostru, al Corporatiștilor din ogradă.

Deunăzi îmi povestea la telefon (nu a mai trecut pe la birou de luni bune) că a anulat toate evenimentele de recrutare pentru a nu-și pune colegii în pericol.

Am privit în jur proletarii care se aflau în birou care, prin natura meseriei, nu s-au putut delecta cu tele-munca și m-am întrebat de ce nu se gândește și la noi.

Crevasa dintre practicanții de tele-muncă și noi, ăștilalți, care ne înghesuim în STB și Metrorex, mâncăm pe genunchi pentru a respecta distanța socială în clădirea de sticlă, iar la sfârșitul zilei ne spălăm masca pentru a o purta din nou a doua zi, se adâncește accelerat.

În timp ce toleranța mea la fețe fără măști și strângeri de mâini old school crește, paranoia celor ce privesc lumea prin ecranul laptopului se cimentează.

Cum vom putea depăși această criză împreună când trăim realități diferite?

Fotografia care ilustrează acest articol aparține lui Hannah Reding și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.