Pe Jepi. În șlapi și cu prosopul după gât

Acum mai bine de 30 de ani locuiam la scara de rapperi a blocului meu. Timpul însă mi-l petreceam cu rockeri de la scara vecină, care aveau una din cele mai bune echipe de fotbal din curtea școlii (pe vremea mea fotbalul se juca afară, alergând după o minge, nu pe PlayStation).

Acest lucru, augmentat cu disponibilitatea de a da capace la nevoie, ne-a permis să supraviețuim cu podoaba capilară intactă într-un cartier care nu tolera astfel de erezii.

Într-o zi de sâmbătă rockerii cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani au decis să iasă la aer curat și mișcare pe lacul Snagov. Ne-am echipat corespunzător, șort, maieu, șlapi și prosop după gât și am pornit spre Gara de Nord. Da. Pe vremea aia se mergea la Snagov cu trenul.

Am ajuns însă prea târziu; singurul tren spre Snagov plecase deja din stație. În gară mai erau însă și alte trenuri. Unul dintre ele pleca în curând spre Bușteni. Nu ne-am sfătuit prea mult, ne-am urcat, iar puținele monede pe care le aveam la noi le-am pregătit pentru naș.

Am coborât în gara și am zărit Crucea. Am întrebat cum se ajunge la ea (nu apăruse încă Google Maps) și am pornit voioși spre Caraiman pe poteca ce urca pe Jepii Mici.

Drumul nu îl mai țin bine minte, însă șlapii ne-au dus repede pe platou, iar crucea de metal a fost bifata ca obiectiv al zilei.

Ce o fi mai rău? Să țopăi cu un troller în mână până pe Vârful Moldoveanu sau sa îți faci selfie cu echipament de Himalaya prin Sinaia? Personal, am fost mereu adeptul mișcării.

PS: După atâta rebeliune m-am împotmolit într-o Corporație. M-or ține ăștia până la pensie?

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Jonathan Bell și a fost preluată de pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.