După pandemie am devenit zen!

Zilnic mă trezesc devreme, beau cafea, fac duș (uneori sunt creativ, fac duș înainte de a bea cafea) și iau metroul până la job. Urmează multitasking, implicare, asumare, pauză, mâncare, cafea, eat and give shit as a good news. La finalul acestei Golgote zilnice, iau metrou spre casă, beau vin, uneori mai și mănânc, după care mă culc.

Sunt responsabil. Port masca obligatorie tot timpul. Folosesc des gelul dezinfectant. Mă las termoscanat. Am învățat chiar să respir cu masca pe față atunci când încarc și descarc tiruri!

Indecis dacă să râd sau să plâng, pe sub mască am mereu o față de poker. Nu știu dacă viața după pandemie este o comedie sau o tragedie grecească. Din acest motiv aleg să fiu zen.

Nu simt nici măcar mândria că am vândut cu 25% mai mult, în condițiile în care echipa a fost redusă la 40% și am fost privați de bonuri de masă timp de 3 luni.

Recunosc că tresar la vestea primirii bonului minuscul datorat de anul trecut; din el voi returna împrumutul cu dobândă 0 acordat de tata-socru din pensia lui nesimțită de 3.000 lei. 

În acest peisaj suportul angajatorului este omniprezent. Noul program de muncă este menit să ne protejeze de COVID-19. Două echipe care nu se intersectează niciodată lucrează 12 ore pe zi. Adăugând acestora cele 3 ore petrecute pe drumul dus-întors spre casă, pot spune fără ezitare că munca mi-a îmbunătățit radical viața de familie. Nu mai am timp să mă cert cu tovarășa de drum.

Chiar și cu copilul comunic mai eficient; îi trimit mesaje pe WhatsApp, iar ea îmi răspunde îndată ce termină de vizionat filmulețele preferate de pe YouTube.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.