Dileme de hasheristă la final de stare de urgență

Îi citesc pe Corporatist și Observator. Nu le înțeleg umorul. Oare ei chiar nu înțeleg că treaba e serioasă acum? Nu știu! De fapt ce să știe ei despre struggle-urile noastre curente? Ce să știe ei despre planificarea și replanificarea revenirii la muncă a corporatiștilor care în prezent fac telemuncă nesupravegheați? Las’ că vă explic eu dragilor cum stă treaba, că doar sunt hasheristă și corporatistă de ani de zile.

În primul rând noi, hasheristele, și prea falnicii noștri top manageri, ne gândim ce e mai bine pentru corporatiști: să stea în continuare acasă până epuizează tot Netflixul, să răspundă în continuare la mailuri cu mesaje predefinite direct de pe telefon, fără a părăsi confortul canapelei și să își țină call-urile (re)curente din bucătărie. Apropos, știați că pe Teams îți poți pune un background care să te facă să pari ca ești într-un birou?

O altă opțiune, deloc sexy, ar fi să îi rechemăm la birou, unde ar trebui să le răspundem la întrebări metafizice, de genul fi: da’ de ce colegu’ de la echipa ailaltă are 3 minute de pauză în plus? E adevărat, îngrămădiți în Open Space, colegii ar putea mima mai greu respectarea programului de muncă. Ar trebui chiar să muncească și să se reîntoarcă la abuzul de cafea. Până și eu ar trebui să muncesc!

Eh! Înainte de a lua astfel de decizie complicată, urmăresc cu interes măsurile luate de Office Building-ul unde avem biroul.

În primul rând, aflu că numărul maxim de persoane în lift este 4! Provocatoare cifră, îmi dă fiori mai ceva decât ecranul cântarului. La 08:55, coada de la lift o va depăși pe cea de la Starbucks de la 17.45. Va trebui să ambalez această măsură pentru colegi ca pe o șansă de a face mișcare pe scări!

A doua măsură pe care au luat-o este să monteze termometre la intrarea în clădire, iar oricine va avea o temperatură mai mare de 37 de grade va fi obligat rugat să părăsească clădirea.

Acum, stau cu capul în mâini și rozeul în fața decolteului și îmi imaginez o zi din luna iunie, să îi zicem aleator 12. Afară vor fi 32 grade la umbră, iar în pauza de masă o parte din colegii mei se vor duc până în mall-ul de vis-a-vis să își cumpere ceva de la SaladBox. La întoarcere, după o mică plimbare de 5–10 minute prin soarele arzător, temperatura le va crește la 37.4 grade. Vor încerca să treacă de vigilentul termometru al clădirii și … ce să vezi? Vor pica testul termoscanării.

Pai nu primesc eu telefon în secunda doi?

– Șefa?

– Ia zi, boss, ce s-a-ntâmplat? Nu trebuia să fii în call-ul cu stăpânirea?

– Pai nu pot…

– Cum nu poți? Ce faci? Unde ești? Sper că nu te-ai întins la țigări?!

– Nu chiar. Sunt afară, la umbră, îmi dau cu apă pe față și fumez o țigară, până mă răcoresc și mă lasă termometrul să intru în clădire.

Eu, în call, două minute mai târziu:

– Nu, colegul nu poate intra, e afară, se răcorește până poate trece de termometru. Altfel trebuie să îi arunc laptopul de la etajul 5, ca poată lucra de acasă, cu picioarele într-un lighean cu apă rece.

Mai iau o gura de roze si mă minunez de tot ce se întâmplă in jurul meu.

Voi face un sondaj și voi întreba colegii cum văd ei revenirea la muncă… Ceva îmi spune că voi avea inspirație în scris pentru luni de zile după aceste întâlniri virtuale.

Oare e suficient de adânc decolteul pentru a primi un feedback sincer și dezinhibat de la începători? Voi reveni!

Fotografie realizată de Waldemar Brandt și publicată pe Unsplash.

- Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.