Menu

Acu` vreun an participam la un event somptuos, organizat pentru o cauză caritabilă într-o locație exclusivistă. Oameni de succes, speaker-i în aceeaşi notă, s-au strâns în jurul panna cotta din piept de rață fume, terina din crab, canape cu brânză de capră și reducție de ardei gras, mix de tartalete cu salată de vinete, boeuf și zacuscă, grisine prosciutto, carpaccio de vită cu tartar cu sfeclă murată și hrean, platou tradițional cu mezeluri uscate și brânză cu burduf, și au donat bani grei pentru acest chiolhan, pardon, a fi văzuți, iarăși scuze, pentru a facilita accesul a 15 copii la nesperatul abecedar, cinci baxuri de ulei, șase saci – câte trei de ceapă și cartofi, plus un car de lemne pentru foc.

Unul a alergat 50 ore fără pauză, altul – și el CEO la un colos IT – și-a ținut respirația o eternitate, doi (mai mici în rang) aleargă maratoane în condiții vitrege la capătul pământului și alți câțiva participă la tot felul de mega-ultra-hiper activități care nu prea mai au nimic în comun cu sportul, ci doar cu depășirea limitelor. Dacă ei pot și eu pot!

În prima liberă de după consumarea evenimentului am dat iama la articole sportive. N-am mai alergat dintr-a VI-a, de când am fost scutit de la sport pe caz de boală. Asta nu m-a împiedicat să achiziționez pantofi de alergare XA PRO 3D Gore-Tex, ciorapi pentru compresie Exo Calf, pantaloni S-Lab Exo Half Tight, un tricou Fast Wing  HZ SS Tee, o șapcă și un suport de braț pentru smartphone. Următoarea oprire a fost la statuia lui Charles de Gaull din Herăstrău. Imediat am și zărit invidia din ochii celor care se holbau la mine nu pentru că umpleam parcul de ridicol cu trioul costumație-manechin (43 ani și 113 kg la o înălțime de 1,69 m) și mișcări haotice ale membrelor.

Mi-am dat duhul alergând pe aleea care înconjoară lacul de mai multe ori de-a lungul anului, depășind între timp o tendinită și două luxații ale gleznei stângi. Apoi am trecut la bicicletă. După parcurgerea Căii Victoriei de vreo șapte-opt dăți devenisem sigur pe propriile forțe și am decis împingerea limitelor. Astfel m-am înscris la Charpatian MTB Epic, o competiție de mountain bike clasificată de Uniunea Ciclistă internațională la rangul S2.  În timpul prologului am căzut și m-am trezit pe masa de operație. Au avut ceva de furcă medicii: fractură de bazin și claviculă, hemoragie pulmonară și trei coaste rupte. Comoția cerebrală a trecut mult mai repede.

La final de an mă poziționez între evaluarea activității ultimelor 12 luni și schițarea calendarului pentru 2019. Am timp, sunt internat într-un centru de recuperare fiziokinetoterapeutic. Trec eu peste, știu să mă montez. E foarte importantă (auto)motivația! Aflu asta cu o constanță metronomică, din tot ce mă înconjoară: pereți tapetați cu vorbe de duh, manageri spilcuiți în port și cugetare, meeting-uri, call-uri, multă corectitudine politică și brainstorming-uri. Era să omit rețelele sociale. 

Poza care ilustrează acest articol îl reprezintă pe actorul James Dean în filmul Rebel without a cause.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.