O întâmplare. Un citat

Bat Calea Dorobanți. Vântul, ploaia și temperatura situată la limita înghețului îi îmbie pe citadini spre confortul scaunelor încălzite, cu masaj lombar, din mașinile ultimul răcnet. Își așteaptă odraslele, care tocmai o zbughesc pe ușa Cambridge School of Bucharest. Inutil de spus cum (nu) se circulă în zonă.

Polițistul local mai-mai să-nghită shaorma cu tot cu staniol când un X își oprește botul la o palmă de echipamentul comunitarului. Acesta zâmbește tâmp, o salută pe duduia care își eliberează copilul de corvoada ghizdanului și a gecii groase. La ce prestanță are purtătorul de uniformă doar de compătimit poate fi.

Continuu drumul, ajungând din urmă un puști durduliu. Face notă discordantă, merge pe jos, agale. Se pare că nu îl așteaptă nimeni.

  • Salut! Ai șireturile desfăc…
  • Știu, nu le pot lega, mi-o retează scurt.
  • Te pot ajuta, îmi încerc norocul, gândind că nu știe cum s-o facă.
  • Nu le strâng pentru că sunt murdare.

Are stofă de manager, va ajunge departe. Îl văd un carierist adevărat, un manager de top într-o companie multinațională sau grup de firme autohton, stabil financiar și cu perspective reale de dezvoltare.

Geaca subțirică desfăcută îi dezvăluie apetitul pentru mâncare și lipsa poftei de mișcare. Ochelarii cu lentile aburite îi alunecă spre vârful nasului, iar gluga hainei numai pe cap nu stă. Mișto e rucsacul-troler, tras în lehamite; e aproape cât copilul. Îl depășesc, el plusează.

  • Sunteți cumva cu mașina? Să mă duceți până acasă, la Ștefan cel Mare, că mi-e frig.
  • Închide-ți haina, va fi mai bine.
  • Nu pot, scapă fermoarul. Sunteți cu mașina?
  • Nu am mașină. Poți lua tramvaiul două sta…
  • Nu pot. Nu am bani.
  • De data asta mergi fără să plătești, dar te vei îngriji pentru dățile viitoare. Sau, pentru a nu aștepta în frig, o poți lua la fugă, te vei încălzi numaidecât. Dar să te asiguri când traversezi, s-o faci la culoare verde…, nici asta n-o termin, omul are răspunsul pe țeavă.
  • Nu pot. Până acasă fac 20 minute, e prea mult.
  • Dacă mergi în ritmul ăsta faci chiar o oră. Fugind va fi muuuuult mai scurt timpul. Cinci, poate zece minute.
  • Nu pot, e prea mult.
  • Câți ani ai?, dacă îmi permiți.
  • 11!, răspunde foarte mândru.
  • Vezi tu:

„Caracterul nu poate fi format în liniște și tihnă. Doar prin experiența provocării și a suferinței ne putem întări, limpezi viziunea, inspira ambiția, atinge succesul.”

Helen Keller (1880-1968)

O rupe la fugă, traversează cu grijă, și iar fuge. Puterea cuvintelor e înfiorătoare chiar și la fragedă pruncie. Mândru, revin la sediu, iar până în birou memorez și alte citate care împânzesc pereții. Sunt motivaționale, cum altfel?

Pictura folosită la ilustrarea acestui articol aparține lui Norman Rockwell și se numește The Muscleman (1941).

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.