Un vis devenit realitate

Afişajul cântarului e mai stufos cu trei kilograme. Badge-ul, de care sunt nedespărţit în mod normal, e prăfuit. Idem cardul. Le privesc în timp ce scrijelesc în agendă a XIV-a linie, s-a terminat a doua săptămână de carantină. În urmă au rămas debrief-urile, paginile sunt încărcate cu scheme şi însemnări care duc cu un arbore genealogic. Înainte am o altă săptămână în care trag verticale.

Nimeni din organizaţie, nici cei alături de care mă hlizesc zilnic la coadă la Mega ori la 5 To Go, sau mă complimentez la fiecare aniversare cu citate şi vorbe mieroase culese din recuzita corporatistă, nu m-a întrebat de sănătate. Nu asta contează, nu e importantă empatia. Sunt îngrijorat însă de lipsa apelurilor sau mailurilor pe teme tangenţiale cu conţinutul agendei. Cum se descurcă fără mine? Cine continuă proiectul?

Simt că mor zilnic câte puţin. De atâta amar de vreme măsor cu pasul micul apartament cu două camere (30 m2), situat la periferia urbei, la demisolul imobilului, pentru care trudesc, şi o voi mai face până spre senectute. Izolat fiind, devin confuz. Nu ştiu dacă timpul trece ori eu trec prin el. Îmi rămâne doar să (re)descopăr vecinul de apartament soţia. Şi biblioteca. Geme – de bibliotecă-i vorba – de psihologie practică şi bestselleruri. Cuprinde şi piese grele apărute la Editura Politică. Pardon, azi Humanitas. Închid ochii, întind mâna, prind o carte Suge-o, Ramona!. Am mai supt-o, o aşez la loc.

Nevasta, devenită mamă, e inabordabilă; navighează cu fetele, alte mame, pe forumuri obscure dedicate plozilor şi creşterii lor. Rodul iubirii doarme dus mimând suptul (ce altceva?), iar mie îmi rămâne doar fidelul telefon smart şi al său univers… Cel puţin o săptămână întreagă, până revin la birou.

E greu în medical. Zările se luminează după ce ochii parcurg în diagonală cele câteva rânduri dintr-un articol postat pe Facebook. Fără să verific în mai multe surse, iau de bună ştirea. Se legiferează Telemunca! Scuze, teleworking. Se vede că am lipsit din front, încep să folosesc cuvinte depăşite. În sfârşit pot fi şi acasă şi la corporaţie în acelaşi timp. Un vis devine realitate. Corporaţia va fi peste tot. Chiar şi la budă.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.