Menu

Vineri seara, ora 18:30. Stau pe treptele de la stația de metrou Aurel Vlaicu și îmi aștept soția corporatistă. În acest timp trec pe lângă mine valuri de corporatiști, dar mai ales corporatiste, cu vârste care oscilează de la 25 de ani la 45, marea majoritate fiind la 35. Vin în grupuri guralive, cu grimase fericite din cauza weekendului.

Am un sentiment de deja vu. Am mai văzut scena asta undeva. Și dintr-o dată îmi amintesc cum la capăt de București, acolo unde acum 25 de ani creștea porumbul, iar acum s-a construit Decathlon și Ikea Pallady, îl așteptam pe tata să iasă din tura de dimineață (06:00-14:00) de la Fabrica de Medicamente Sicomed SA.

Erau aceleași fețe vesele, fericite că au scăpat de muncă și că pot în sfârșit să meargă acasă să doarmă, să se uite la TV sau să meșterească la mașină în fața blocului (bărbații) sau că pot să gătească, să facă curățenie sau să spele rufe și să facă teme cu copiii (femeile).

Fabrica și Corporația, la finalul programului, generează aceleași sentimente pentru angajați. Dincolo de vestimentația mai îngrijită și de opțiunile mult mai generoase de petrecere a timpului liber, corporatiștii de azi sunt în esență muncitorii de ieri, bucuroși că a mai trecut o zi și că a sosit weekendul.

PS: Scena de mai sus o puteți întâlni și la stațiile de metrou Pipera, Păcii, Politehnica sau Victoriei.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.